A fost odată ca-n povești
A fost odată ca-n povești
O fată ce-ți era dragă
Dar n-ai știut să o iubești
Sărutul tău avea otravă
Ea a plecat să vindece
Inima ce tu i-ai frânt-o
Și nu-ți vine să crezi
Ce nebun ai fost că ai pierdut-o
Doi ochi căprui priveau în zare de la geam
Buzele ei trăgeau tare din țigara și visa
Pe obraz, o lacrimă dansa
În inima cânta muzică
A vrut mereu să fie o stea pe scena vieții
Tu nu credeai în visul ei și i-ai stricat toți anii tinereții
cu aripile rupte a plecat, asta a fost soartă
Să le strice dragostea dar să le repare artă
A fost odată ca-n povești
O fată ce-ți era dragă
Dar n-ai știut să o iubești
Sărutul tău avea otravă
Ea a plecat să vindece
Inima ce tu i-ai frânt-o
Și nu-ți vine să crezi
Ce nebun ai fost că ai pierdut-o
Nouășpe ani și un bagaj
Haos în oraș
Și-o fată singură pe strazi
Lacrimi multe dar curaj
Telefonul nu mai sună
Și trecutul o bântuia
A vrut mereu să fie
Extraordinară, nu doar bună
Oricât ai încercat
Să o convingi că e nebună
Cu amintirile scrise pe foi
Și transformate în cântece
A reușit să vindece și să se vindece
A fost odată ca-n povești
O fată ce-ți era dragă
Dar n-ai știut să o iubești
Sărutul tău avea otravă
Ea a plecat să vindece
Inima ce tu i-ai frânt-o
Și nu-ți vine să crezi
Ce nebun ai fost că ai pierdut-o
