Greierele și furnica
„Surioară, am...
Am venit să-mi dai și mie
Pân' la primăvară”
„N-am”,
”Un grăunte, ai o mie,
Pân' la primăvară”
„N-am, n-am, n-am”
„Da' toată lumea știe,
Pân' la primăvară,
La primăvară,
La primăvară”
”N-am, n-am, n-am”
„Astă vară ce-ai făcut?
Astă vară ce-ai făcut?
Astă vară ce-ai făcut?”
„Am...”
„Astă vară ce-ai făcut?”
„Am...”
„Astă vară ce-ai făcut?”
„Am...”
Am cântat”
„Acuma' joacă”
„Mi-e foame, c-aș juca”
„Joacă”
„Nu mă enerva”
„Joacă”
„Nu mă enerva”
„Joacă”
„Nu mă enerva,
Că-s nervos, îmi dai ori?...”
„Nțaa!”
Și, agățând vioara-n grindă,
Greierul înșfăcă furnica,
Și-ncepu s-o întindă,
S-o întindă, s-o destindă,
Ba în tindă, ba în grindă,
Apoi s-a oprit,
Tăcere,
Amandoi stateau ca muți:
„Ei, acuma mă-mprumuți? Surioară?”
„Cu placere!”
